Cuvânt către tineri
A venit vremea, tinere, să auzi un glas care te cheamă. Un glas pe care nu l-ai mai auzit; sau poate da, dar pe care nu l-ai înțeles și nu l-ai ascultat. Este glasul lui Iisus! Nu tresări, nu te mira și nu zâmbi neîncrezător, tânărul meu prieten! Glasul care te cheamă nu este al unui mort, ci al unui înviat. El nu te strigă din istorie, ci din adâncul propriei tale ființe. Cuvintele acestea rostite și scrise aici, sunt din străfundurile tale, pe care nu le cunoști. Ți-a fost poate rușine sau teamă să cobori în adâncul tău și să le descoperi. Ai crezut că în tine zace o fiară, un mormânt al instinctelor din care se ridică strigoii înspăimântători ai patimilor și nu ți-ai văzut fața de înger, căci tu înger ești. Dacă nu ți-a spus-o nimeni până acum, ti-o spune Iisus și mărturia Lui este adevărată, căci nimeni nu L-a dovedit vreodată de minciună.
Ce știi tu, tinere, despre Hristos? Dacă tot ceea ce știi ai învățat la școală, la orele de ateism , ai fost frustrat cu rea-credință de un adevăr-de singurul adevăr care te poate face liber.
Ce știi tudespre Biserica lui Hristos? Dacă tot ceea ce știi se reduce la cazul lui Giordano Bruno, despre care ți s-a vorbit la educația așa-zis „ateist-științifică”, ai fost privat în mod neomenos de lumina adevăratei culturi, de strălucirea spiritualității, care este garanția libertății tale de om.
Unde ai auzit prietene, cuvintele acestea: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blesteamă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugațivă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc”. (Matei, 5,44)? Dacă nu le-ai auzit niciodată, cine și cu ce drept ți le-a interzis? Cine ți-a interzis să știi că există o cale mai bună, mai dreaptă și mai simplă decât cea pe care rătăcești orbește acum? Cine ți-a pus vălul peste ochi, ca să nu poți vedea lumina ca minunată a dragostei propovăduite și trăite de Iisus până la ultimile ei consecințe.
Te văd pe stradă, prietene, tânăr și frumos; și, deodată, totul se schimbă în tine, fața ta se schimonosește, instinctele îți răbufnesc în afară, răvășindu-ți ființa ca o dezlănțuire de stihii și devii violent...De unde ai învățat violența, tinere? De la cine?
Ți-am văzut mama blândă și cu ochii în lacrimi, ți-am văzut tatăl cu fața împietrită de durere-și am știut că nu de la ei ai învățat-o ...Atunci , de unde?
Pleacă-ți ureche și ascultă chemarea lui Iisus, chemarea Bisericii Lui. Afară, pentru violența ta nesăbuită, te așteaptă tribunalele și închisoarea, unde sufletul tău poate fi ucis.
Te-am văzut cu durere înaintea tribunalelor, unde faptele tale căpătau dimensiuni de oroare. Te-am văzut speriat, sau cinic, sau bravând și toate aceste atitudini ale tale îmi arătau cât de aproape de marginea prăpastiei te aflai; și m-am întrebat, încă odată, cine este vinovat de consolare pentru ființa ta răvășită, numai în ea vei afla certitudinea; fiindcă numai în Biserică vei auzi glasul lui Iisus spunându-ți cu blândețe:„ Fiule, iertate îți sunt ție greșelile tale, pentru că mult ai suferit. Iată, te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greșeti!...”
Nimeni nu ți-a spus vreodată cuvintele acestea, dar acum le auzi. Ți s-a vorbit de ura de clasă, de ura politică, de ura și mereu de ură. Cuvântul „iubire” ți-a sunat străin, dar acum Biserica lui Hristos îți arată o cale mai bună, o cale a dragostei.
Ai fost până acum sclavul instinctelor tale, trupul tău a fost un singur instrument prin care ele s-au exteriorizat. Și acum poți auzi acest glas a lui Iisus, care grăiește prin gura Apostolului Său:„ Au nu știi că tu ești templul lui Dumnezeu, că în tine locuiește Duhul lui Dumnezeu?” (I Cor. 3, 16).
Ți s-a spus ca descinzi din maimuță, că ești o fiară care trebuie dresată, iar acum afli un lucru uluitor: că ești templul lui Dumnzeu și că în tine sălășluiește Duhul lui Dumnezeu! Ești rechemat, tinere, la demnitatea de a fi om metafizic; ești ridicat din sacrul oficiu de a fi templul în care să locuiască Dumnezeu.
Noi te chemăm la puritate. Dacă nu ai uitat cuvântul „inocență”, dacă au mai rămas zone de copilărie neîntinată în tine, nu vei rezista acestei chemări.
Vino în Biserica lui Hristos! Ca să înveți ce este inocența și puritatea, ce este blândețea și ce este iubirea. Vei afla care este rostul tău în lume, care este sesnul existenței noastre. Spre stupoarea ta, vei afla că viața noastră nu sfârșește prin moarte, ci în înviere; că existența noastră este spre Hristos și că lumea nu este doar un moment gol, în care să stăpânească neantul.
Vei avea o nădejde și nădejdea te va face tare.
Vei avea o credință și credința te va mântui.
Vei avea o dragoste și dragostea te va face bun.
Acesta este, tânărul meu prieten, cel dintâi cuvânt pe care Iisus ți-l adresează prin tumultul lumii, prin desișul patimilor cu care nimeni nu te-a învățat să te lupți prin transparența viselor tale de inocență, care te mai bântuie din când în când. Iisus te caută! Iisus te-a aflat!
Rugăm pe Hristos Domnul ca să caute cu milostivire asupra tuturor tinerilor și să trimită în inimi, în minte și în grai, duhul înțelepciunii, al științei, al evlaviei și al fricii Sale; șă-i lumineze cu lumina cunoștinței sale și să le de-a putere și tărie pentru înțelegerea Legii Lui celei dumnezeiești și a toată învățătura cea bună și folositoare, să-i insufle tuturor duhul cel bun, care povățuiește pe calea cea dreaptă și aduce spor de înțelepciune, de știință și de toate faptele cele bune spre slava preasfântului Său nume.
