În această duminică, numită a Înfricoșătoarei Judecăți, l-am avut în mijlocul nostru pe preotul profesor Petre Semen. După ce a liturghisit împreună cu ceilalți trei preoți ai parohiei noastre, el a ținut un cuvânt de învățătură, în care a lămurit câteva aspecte legate de textul evanghelic citit.
În primul rând, a atras atenția că Dumnezeu este și drept. Mulți exagerează milostivirea și bunătatea lui Dumnezeu, dar Scriptura ne spune clar că El, pe lângă faptul că este bun, îndelung-răbdator, mult-milostiv, este și drept (Ieșire, cap. 34, vers. 6), nimic nu va lăsa nepedepsit (Naum cap. 1, vers. 3).
În al doilea rând, Iisus va fi cel care va face judecata. În cartea Daniel capitolul 7, vers. 10 se vorbește de o ˝deschidere a cărților˝. De aici înțelegem că există o evidență divină a tuturor faptelor noastre, o ˝contabilitate divină˝ de care se va ține seama la Judecata de Apoi. Din pericopa evanghelică citită astăzi aflăm că cel care va face bilanțul lor este Însuși Fiul lui Dumnezeu. De ce El și nu Tatăl? Pentru că Fiul s-a înomenit, i-a fost foame, a însetat, s-a simțit părăsit, a cunoscut ce însemnă trădarea, ce înseamnă umilința, durerea, etc. În plus, El s-a răstignit din iubire față de noi, oamenii. Aceste lucruri îl fac pe Dumnezeu să mai aștepte, să îl mai lase pe om să se îndrepte.
Dar judecata, mai devreme sau mai târziu, se cere a fi făcută. Pentru ce e nevoie de o judecată? Pentru că în lume lucrurile sunt amestecate: binele cu răul, lumina cu întunericul, dreptatea cu nedreptatea, există crime nedeslușite, există hoții nedescoperite, există judecăți nefinalizate, etc. Trebuie o delimitare clară. Ceea ce se petrece în lume se asemănă cu anotimpul iernii: zăpada acoperă și locurile curate și locurile murdare. Ceea ce va fi la Judecată, poate fi asemănat cu venirea primăverii, când toate ies la iveală. Este necesară această clarificare, deoarece răul este mult mai primejdios și mai contagios ca binele. Caprele sunt periculoase pentru oi, mărul stricat strică întregul sac de mere bune, neghina poate înăbuși grâul.
Ceea ce trebuie să aibă în vedere omul este faptul că la judecată criteriul va fi iubirea: Hristos nu ne va întreba de câte catedrale am construit, ce funcții am avut, ce cărți am scris, ce case ne-am făcut, unde ne-am plimbat, etc. Întrebarea va fi: ˝Câtă iubire ai pus în tot ceea ce ai făcut pentru aproapele tău?˝
